O teorie foarte raspandita pe continentul european este aceea conform careia am intelege mai bine notiunea de Europa daca am trasa o harta a cafenelelor din momentul aparitiei lor si pana in prezent (George Steiner). Cafeaua si cafenelele sunt profund legate de transformarile politice si culturale care au loc in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea in statele Europei. In Franta de pilda, Michel Braudeau este de parere ca “aceasta bautura fara credinta si fara lege, care cultiva spiritual critic, prin esenta ostila oricarei supuneri, a contrinuit indirect si subtil la zdrobirea cu un dos de palma a Vechiului Regim, moribund déjà.” Cafeau este, asadar, bautura transformarilor, a actiunii si a spiritului critic. O data raspandite pe tot cuprinsul Europei, in Italia, Franta, Anglia, dar si in tarile din Est, cafenelele au fost oaze de libertate unde s-au nascut noile ideologii politice ale modernitatii si s-au pus bazele culturii si identitatii europene. In Tarile Romane de pilda, primele cafenele apar in Bucuresti spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, iar in perioada revolutiei pasoptiste atat cele de la Iasi cat si cele din capital Munteniei gazduiesc intalnirile revolutionarilor ce vor deveni mai tarziu elita politica a Principatelor Unite.

Din perioada de inceput a modernitatii si pana in prezent cafeaua a devenit una dintre cele mai consumate bauturi pe intreg globul si in special in Europa. Aceasta si-a schimbat forma si metodele de preparare, tinand pasul cu vremurile, dar a continuat sa existe si sa influenteze cultura si obiceiurile europenilor. Daca ne luam dupa vorbele lui Braudeau cafegii sunt persoanele cu simtul critic cel mai bine dezvoltat, cele mai energice si pline de initiativa! Toate acestea sunt trasaturi necesare unui bun om politic, asadar, dragi iubitori ai minunatei licori numita cafea, pe cand un Partid al European al Cafegiilor?